A FI ROMÂN ESTE…

A fi român este o vină.(?)
A fi român este o pedeapsă. (?)
A fi român este un sport extrem. (?)
A fi român înseamnă a exista, mai puţin a trăi.
A fi român înseamnă a te descurca, mai puţin a realiza.
A fi român înseamnă a fi educat…să pupi, să lingi, sau, după caz, să calci în picioare.
A fi român înseamnă să nu ştii ce eşti dar să ştii să fii ceea ce nu eşti.
A fi român înseamnă să nu devii ceea ce vrei şi să devii ceea ce nu vrei.
A fi român înseamnă să ştii că tunurile se folosesc pe timp de pace, că lupta este o obligaţie şi viaţa o alternativă.
A fi român înseamnă să ştii că nedreptatea este un drept instaurat iar dreptul o nedreptate legalizată.
A fi român înseamnă să alegi din ce ţi se dă şi să votezi pe cine-ţi dă.
A fi român înseamnă să îţi asumi forţat ceea ce fac alţii şi care nu depinde de tine şi să nu-ţi asumi niciodată de bunăvoie ceea ce faci.
A fi român înseamnă fie să ceri fără să primeşti, fie să iei fără să ceri.
A fi român înseamnă să ştii că orice nimeni poate fi mare şi toţi marii oameni sunt nimeni.
A fi român înseamnă să înveţi că libertatea nu semnifică altceva decât faptul că te poţi plânge cu voce tare, iar umilinţa nu semnifică altceva decât că ai dreptate s-o faci.
A fi român înseamnă să vezi totul şi să nu-nţelegi nimic, să ştii totul şi să nu faci nimic.
A fi român este virtutea de a îndura, calitatea de a  suprima, abilitatea de a nu-ţi păsa.

A fi român mai înseamnă să ştii că dacă eşti mic întorci obrazul, dacă eşti mare întorci fundul.

A fi român înseamnă a fi spectator la o imensă producţie numită România, în care locurile bune sunt rezervate, biletele scumpe, actorii proşti, dar prezenţa obligatorie.

A fi român mai înseamnă să ştii că:
– recunoştinţa înseamnă actul de a da bani,
– şpaga este actul de a mulţumi,
– pilele sunt singurele relaţii de încredere şi prietenie,
– proprietatea şi consumul este singura raţiune de a trăi,
– sărbătorile naţionale sunt acele zile libere în care faci grătare şi te umfli de mici şi bere, – personalităţile sunt acele figuri înrămate de pe holurile şcolii ale căror nume şi activitate sunt necunoscute,
– istoria ţării este o materie şcolară iar figurile istorice sunt, evident, pozele din manuale sau statuile din oraş.

A fi român mai înseamnă:
– Să ieşi din casă cel puţin proaspăt spălat şi să te întorci acasă iremediabil stresat.
– Să înveţi pentru a deveni şomer sau să-ţi cumperi diplome pentru a deveni ministru .
– Să obţii totul din nimic (bun) şi să nu obţii nimic dacă dai tot (ce ai mai bun).

A fi român mai înseamnă:
– Să poţi rezista cu 350 Ron pe lună, din care nu te poţi nici măcar alimenta. Şi ai voie să fii…pensionar.
– Să poţi rezista cu 700Ron pe lună, din care poţi achita întreţinerea, telefonul, transportul şi probabil pâinea, laptele şi ceva mere. Iar pentru această performanţă ai voie să fii, de exemplu, profesor.
– Să poţi trăi cu 1200 sau 1400 Ron pe lună, din care  poţi achita întreţinerea, telefonul, transportul şi poţi mânca chiar şi carne, mezeluri, brânză şi ouă. Iar pentru această performanţă ai voie să fii, de exemplu, profesor universitar, medic sau actor.

A fi român mai înseamnă:
– Să ştii că impozitele şi taxele sunt obligatorii pentru tine şi parţial opţionale pentu alţii.
– Să ştii că mass-media afişează cotaţiile la bursa corupţiei, unde acţiunile partidelor, grupurilor, grupuleţelor, instituţiilor,institutelor sunt tranzacţionate pe bani grei şi achitate din banii tăi.
– Să ştii că egalitatea (de orice natură) este semnul acela pus arbitrar între a fura şi a obţine, între a escroca şi a realiza, între funcţie şi merite, între interes şi dezinteres…

A fi român mai înseamnă în ultimul timp să ştii că în timp ce răspunderea este asumată de politicieni, populaţia este asomată  tot de către  politicieni. Şi a fi român înseamnă să speri că se va înţelege întrun  târziu că diferenţa dintre litera „u” şi litera „a” o face diferenţa dintre un vot în plus sau în minus.

A fi român este o provocare comună de care răspunzi exclusiv individual.

Acest articol a fost publicat în Ce nu intelegem. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu