BĂSESCAUSTUL

Te trezeşti întro dimineaţă şi îţi dai seama că ţi-ai ales prost meseria, că eşti ghinionist că ai o casă, că ai făcut o gravă eroare că ţi-ai luat maşină, plasmă, frigider, că poate chiar mănânci prea mult, te încălzeşti prea mult, poate vrei prea mult şi gata – de fapt nu ai dreptul la toate astea.

Te trezeşti că de pe-o zi pe alta ţi se închid afacerile, conturile şi înţelegi că nu oricine are dreptul să facă bani, să vândă, să cumpere, să producă, să cultive, să profeseze, să aibă o activitate.

Te trezeşti întro dimineaţă că nu mai ştii la ce şcoală te duci, de ce s-o faci, sau dacă mai ai şcoală la care să mergi; nu mai ştii ce examene dai, cu cine, cum, şi în definitiv pentru ce.

Te trezeşti întro dimineaţă cu vina de a fi bolnav, bătrân, şomer, handicapat, cu vina de a fi copil, sau pur şi simplu cu vina de a te fi născut aşa cum eşti. Realizezi peste noapte, că eşti vinovat că ai prea mulţi copii, iar copiii la rândul lor că nu şi-au reformat nevoile pe timp de criză, consumând prea mulţi pempers; sau, poate, eşti vinovat că nu ai făcut copii încă sau atunci când trebuie.

Te trezeşti întro zi că nu mai ai drepturi ci doar obligaţii, că există nişte legi pentru tine şi alte legi pentru alţii, că trebuie să dai tot mai mult, aproape tot, şi nici măcar nu ştii cât şi până când.

Te trezeşti întro zi acuzat că eşti nesimţit, leneş, corupt, cerşetor, incompetent, incapabil, ţigan împuţit, că eşti ba mogul, ba comunist, ba vândut, ba securist, că eşti prea rujată, cu buze ţuguiate, cu ochii cât cepele, că eşti prea sărac, prea bogat, prea prost…Acuzat pur şi simplu pentru că eşti.

Te trezeşti întro zi că toate defectele omenirii s-au adunat în locuitorii acestui spaţiu, că vorbeşti, că ieşi pe stradă şi toţi se uită ciudat la tine, te trezeşti că toţi se urăsc cu toţi şi toţi se acuză, că prietenii ţi-au devenit duşmani iar cunoştinţele nu te mai cunosc.

Te trezeşti întro zi urmărit, vânat, atacat sistematic, lovit, lovit în tot ce ai, de la bunuri la părinţi şi copii, lovit în trecut, în tot ce ai avut, în tot ce-ai crezut, lovit în viitor, în tot ce visezi, în tot ce-ţi  doreşti.

Te trezeşti întro zi cântărit în bani şi măsurat în cifre, scos din uz şi încadrat în statistici şi realizezi că pentru tine totul depinde de rezultatul acestei evaluări: valorezi mai mult viu sau mai degrabă mort.

Te trezeşti întro zi că ţi se iau banii şi ţi se pun biruri, că nu ştii ce salariu ai, ce pensie ai, şi nici dacă mai ai dreptul la ele. Te trezeşti întro zi că îţi sunt luate salariul sau pensia şi duse la recalculare ca evreii la gazare, iar acestă „spălare” se chiamă reglementare.

Te trezeşti întro zi că trebuie să dovedeşti provenienţa a tot ce ai, tot ce primeşti, să adevereşti cine eşti, ce ai făcut, ce apartenenţă ai, iar dacă n-ai norocul să corespunzi vei învăţa că ghinionul se transformă în dramă.

Te trezeşti întro zi că, dacă nu te converteşti (pe care-au denumit-o înţelegere) sau nu te laşi asimilat (pe care-au denumit-o adaptare), eşti scos din sistem şi aruncat la periferia societăţii (denumind asta exigenţă).

Te trezeşti întro zi că eşti invitat, dacă nu-ţi convine, să te cari din ţară, oriunde, iar ăsta este un avantaj care ţi se conferă, primul avantaj fiind de fapt pentru Putere care, cel puţin, nu mai cheltuie cu deportarea.

Te trezeşti întro zi că se experimentează pe tine de la măsuri, metode, tactici, până la alimente şi medicamente.

Te trezeşti întro zi că toate soluţiile care „ţi se propun” sunt „soluţii finale”, decise în Conferinţe de Guvern, de Palat sau de vile şi numite „Reforma statului”, aşa cum la Conferința de la Wannsee se numea Aktion Reinhard, amintindu-ţi o istorie pe care n-ai trăit-o dar începi s-o simţi, n-ai ştiut-o dar începi s-o-nveţi.

Te trezeşti întro zi singurul vinovat de orice şi de toate, pentru simplul motiv că eşti cetăţean român, că fiind tolerat şi lăsat să exişti este motiv suficient de mulţumire şi supunere.

Te trezeşti întro zi că trebuie să suporţi, să suferi, să rezişti, să lupţi, să te baţi, să te zbaţi şi să înveţi să crezi că asta se numeşte viaţă.

Te trezeşti întro zi…că vrei să te trezeşti din coşmar sau că vrei să nu te mai trezeşti deloc.

 

Te trezeşti întro zi că steaua ta e galbenă!

________________________________________

PROTEST!

Atunci, să ne punem steaua galbenă-pe bloguri, pe facebook, acesta să fie profilul nostru pentru că acesta este profilul nostru. Alegeţi ce sunteţi, sau poate suntem doar numere…

Lucru manual: printaţi, decupaţi, puneţi în piept cu un ac. Ar trebui purtate şi pe stradă, la servici, sau, de ce nu?, în sălile de spectacol, pe scenă…

PÂNĂ LA ELIBERARE!

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în din PREZENTUL CONTINUU. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s