despre

DOC Romania

Întotdeauna există un punct de plecare.
Prin urmare, voi porni de la mesaj-un mesaj vizual.
Inițial aceasta era imaginea site-ului inspirată de o senzație, permanentă, că România este mereu în criză, cetățenii mereu în căutare de ajutor și aproape totul mereu în pericol.

Criză financiară, morală, de identitate. Ajutorul (sau „ajutorul„) necesar desfășurării oricărei activități, exercitării profesiei și până la ajutorul necesar pur și simplu supraviețuirii. Pericolul venit din toate părțile (din exterior, din interior, dinspre cei din jurul nostru și chiar dinspre cei apropiați), pericolul care amenință toate domeniile, de la resurse la democrație și libertate, de la proprietate și bunuri  până la oameni și viață.

Și cum nimeni nu pare să găsească soluția, vocile, strigătele, plânsetele se concretizează doar întrun S.O.S. disperat, lansat la întâmplare în neant precum un mesaj în sticlă aruncat în mare.

Mesaj în sticlă. Poate părea romantic însă în trecut era legat de evenimente dramatice – este şi cazul nostru astăzi. Această “poştă de urgenţă” a funcţionat de-a lungul istoriei pornind de la celebrul naufragiat Robinson Crusoè care îşi închide speranţa de supravieţuire într-o sticlă, încredinţând-o oceanului şi sorţii. Aşa cum se ştia și cu ani în urmă, sticla este un material rigid, complet impermeabil, sticla nu se scufundă nici în lupta cu cele mai teribile valuri şi furtuni; dacă este bine sigilată, mesajul din interior rămâne intact şi chiar după mulţi ani poate fi găsit şi citit. Un site, un blog etc. lansat pe internet are acelaşi rol, aceleaşi caracteristici. Astfel, după atâţia ani şi o comunicare din ce în ce mai complexă, mesajul în sticlă nu este doar un simbol ci deseori o necesitate, o unică posibilitate, o ultimă şi disperată speranţă. Mesajul poate consta într-o cerere de ajutor, de sprijin practic sau moral, poate exprima voinţa de a împărtăşi şi a împărţi cu alţii aceleaşi idei, principii ori idealuri. Se poate spune așadar că nu am apelat la o metaforă ci am ales această cale.

Dar care este mesajul? Ce spunem, cine suntem, unde ne aflăm și ce vrem să comunicăm? Ce avem de apărat, ce trebuie salvat?

Și atunci m-am gândit că România este ca un vin bun irosit.

Vin.  Menţionat și în Biblie, legătură între divin şi pământesc, simbol şi realitate, vinul ne-a însoţit de-a lungul existenţei în momentele esenţiale (naştere, căsătorie, moarte), la bine şi la rău.Vinul este sănătate, bucurie, plăcere, simţuri şi simţire, material şi imaterial totodată. Vinul înglobează tradiţii de milenii, seva pământului, soiul plantei, lumina soarelui, munca oamenilor şi încă ceva. Acel ceva care îl defineşte sau îl deosebeşte de alte licori, acel buchet sau acel parfum, acel ceva nedefinit care la un moment dat este sau nu este, mai presus de intervenţia, dorinţa sau voinţa noastră. Apoi vinul poate fi apreciat, valorificat, valoros, renumit.

D.O.C. Nimeni nu a găsit şi nu s-ar aştepta să găsească un vin DOC plutind întro sticlă pe mare. Şi aceasta, probabil, pentru că nimeni nu ar renunţa la ceva preţios de bunăvoie sau fără sens,  nimeni nu ar arunca ceva bun şi nimeni nu ar lăsa ceva valoros la voia întâmplării.

Am spus nimeni nu ar… Totuşi noi am făcut-o şi o facem!

Punem tot ce avem mai bun întrun loc sau altul doar pentru a-l arunca cât mai departe. Așa am făcut cu valorile, cu bogățiile, cu proiectele, cu ideile, cu realizările, cu oamenii.

România a fost pusă întro sticlă și aruncată în vâltoarea valurilor. O vedem, o știm , nu ar trebui s-o „găsim”. Totuși continuăm să ne certăm pe ambalaj şi să ne dăm cu părerea despre conţinut fără să scoatem dopul sticlei: ba nu-i bun sau nu ne place, ba e foarte bun dar ne plângem că nu-l putem gusta etc.

De ce pare atât de greu, atât de dificil să scoți dopul? Doar pentru că vrem tot timpul ca altul să o facă, vrem ca altul să destupe sticla. Sau pentru că întotdeauna credem că este datoria altuia să o facă, fie că este ospătarul, sau un bărbat puternic, ori gazda, ori sărbătoritul. Oricine dar nu noi, nu eu. Pentru că, din nu se ştie care motive, nu simţim că ni se cuvine acest vin şi, mai ales, nu-l simţim al nostru, nu simţim că ne aparţine. Vrem să simţim plăcerea dar nu ştim că avem dreptul sau nu ne asumăm dreptul de a desface sticla şi a ne bucura de conţinut. Ne uităm la sticlă şi poftim în timp ce căutăm vinovaţi pentru propria frustrare, pentru dorinţa neîmplinită, pentru lipsa satisfacţiei.

Gândiţi-vă, este chiar absurd! Dacă ai fi doar tu şi o sticlă de vin bun, nu-i aşa că ai desface-o? Nu-i aşa că ar fi plăcerea şi chiar nerăbdarea ta? Nu-i aşa că nu ar mai exista dar…, pentru că…, de ce…, cum…, nu eu…, de ce eu…, de ce nu el…, nu se poate…, aş vrea dar… etc? Nu-i aşa că ai căuta un tirbuşon sau ai găsi o soluţie chiar şi în lipsa vreunei ustensile clasice? Nu-i aşa că ţi s-ar părea absurd să nu o faci continuând să priveşti jinduind la sticla închisă din faţa ta?

Ei bine, am vrut să scot dopul şi invit şi pe alţii să savureze.

Alături de atâţia alţii, mulţi sau puţini, sinceri sau demagogi, încrezători sau interesaţi, cred că România, societatea noastră şi mulţi dintre noi au principii, demnitate, au cuvânt, au valoare, au profesionalism, au idei, au talent, au potenţial şi unii chiar geniu.
Încredinţăm de obicei speranţele noastre acelui ceva mult mai mare, pe care nu putem şi nu încercăm să-l dominăm, pe care nici nu îl înţelegem în totalitate dar care este singurul care poate duce mai departe mesajul în sticlă – umanitatea.
Şi deoarece nu avem încontro şi umanitatea este organizată în societăţi, atunci încredinţăm valorile noastre societăţii.
Nu lansez DOC Romania pe mare, în derivă, la întâmplare. Mă aştept ca oricine găseşte mesajul în sticlă să încerce să înţeleagă şi să ducă la îndeplinire dorinţa expeditorului – este o regulă, o lege nescrisă.

Dacă vrem…, dacă pretindem… să începem întâi prin a respecta legile scrise şi nescrise. Dacă ai găsit mesajul în sticlă eşti responsabil. Nu mai poţi spune că nu ştii, nu poţi refuza, nu poţi fi indiferent. Tocmai de aceea, este un spaţiu doar

PENTRU CEI CARE VOR SĂ GĂSEASCĂ, PENTRU CEI CARE MERITĂ SĂ FIE GĂSIŢI.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în GÂNDOTECA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la despre

  1. eumiealmeu zice:

    uite, eu te-am găsit! după cum spuneai cu găsitul, am făcut eu pasul. şi tu sper să te ţii de cuvânt şi să mergi departe, până-ţi împlineşti promisiunea. vezi că mă abonez, să scrii lucruri interesante, bine?
    spor-t!

  2. Sara zice:

    Am citit mai multe articole pe blogul tau si savurez din plin modul in care scrii, gandesti, justifici, intorci subiectul pe toate fetele!!! Mai rar asa. Felicitari! Mi-ar placea sa ne adunam odata…eu cu prietenii mei, tu cu ai tai, altii cu ai lor…sa gandim un plan si sa facem, cumva, din tara asta, ceea ce ar trebui sa fie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s