Istoria RECENTA

         Dacă nu învăţăm nimic din istoria mare şi dacă nu mai facem caz de istorie este aproape imposibil să nu stăm cu ochii pe istoria recentă.
         Istoria recentă este atât de tumultoasă şi haotică încât pare (sau poate chiar este) aproape imposibil de a fi redată structurat, organizat şi cu atât mai imposibil de sintetizat.
         Şi totuşi acest demers este foarte necesar.
         Tuturor le place să vorbească, să scrie, avem istorici, avem specialişti, avem sute de fundaţii, organizaţii, zeci de instituţii şi institute, deci avem o groază de titluri, titulaturi şi mai ales pretenţii.
         Şi totuşi nu avem pe nimeni care să scrie “istoria recentă”.
         Nu este un rol care consider că-mi revine şi nu este un rol pe care mi-l voi asuma singură, doar că nu-mi place cuvântul “nimeni”, nu vreau să cred în “nu se poate” . Nu este un demers în care deţin pioneratul, mai puţin atitudinea de a sintetiza şi a reda în mod organizat inclusiv contribuţiile valoroase ale altora, doar pentru că m-am săturat de individualism, de atâţia care, fiecare în parte, ne arată adevăratul şi incontestabilul mod în care “stă treaba”.
         Pentru a înţelege ceva şi pentru a învăţa ceva din istoria recentă este necesară existenţa unui spaţiu, unui loc în care să găsim sinteza evenimentelor, accente puse în baza unei juste importanţe ce ar trebui acordată acestora, un loc în care să găsim tot ceea ce trebuie să ştim despre persoanele sau personajele care au creat şi creează istoria recentă.
       Avem nevoie de o pauză, o scurtă pauză în care să tragem aer în piept şi să ne limpezim gândurile, priorităţile, o scurtă pauză în care să ne putem evalua posibilităţile, o pauză care să ne permită (măcar)întrezărirea unor soluţii. Cel mai grav aspect al istoriei recente este că această pauză nu ne este dată, ne este pur şi simplu interzisă întrun mod pervers, prin manipulare.
         În acest sens am găsit un soi de slogan care mi se pare în aceeaşi măsură relevant pe cât este de adevărat:

ŞTIRILE TREC DAR FAPTELE RĂMÂN

         Pentru a fi informaţi, în funcţie de propriile opţiuni, putem apela la oricare dintre canalele media sau new media. Cu atât mai rău dacă apelăm la o singură sursă sau dacă sursele aparţin aceluiaşi pol de comunicare sau putere(influenţă, structură etc.).

         Pentru a şti, va trebui mereu să privim în urmă.

         Uitându-ne în urmă vom şti 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s