DOC CONTRA BOC (mânuţe şi degeţele)

Ştiţi ce-i cu DOC. Ca vinul D.O.C. Ce-i mai bun.
Aşadar, dacă s-ar aduna
toate minţile luminate,
toate eminenţele cenuşii,
toate halatele albe,
toate uniformele albastre,
toatele robele negre,
toate fetele blonde,
(hai c-am terminat cu culorile)
toţi cercetătorii în mutaţii genetice,
toţi psihologii şi patologii,
toţi cititorii în stele,
toţi rugătorii de Dumnezeu,
toţi făcătorii de minuni,
toţi doctorii în economie,
toţi analiştii şi comentu′ten′iştii,
toată masa mass-mediei,
tot topul show-biz-imii,
toată sărăcimea disperată,
toată armata înarmată,
toată tinerimea patriei,
toată floarea profesorimii,
toată crema intelectualităţii
(dacă ne întrebăm care intelectualitate, merge şi numai cu crema)
toată clasa politică care-a trecut clasa
(cacofonia ne menţine-n realitate)
şi dacă nu ne-ajung oamenii putem adăuga ceva dezastre, forţe ale naturii, râul, ramul…,
deci dacă s-ar aduna toate acestea,
credeţi că ar putea să dărâme un personaj neânsemnat,
stresat, îngenunchiat, needucat,
bondoc, aproape un chiştoc
pe care-l chiamă Boc?
Deci pentru-un …toc
(de la tocul pe care se ridică ca să pară)
Cât trei′ să fii de DOC
ca să dărâmi un Boc?
Dacă am lua o pauză şi am realiza situaţia
cât ne-am umple de penibil gândind că,
dacă pentru un Boc sunt necesare atâtea forţe,
pentru altul ce „forţe” ar fi necesare?
Ar trebui s-aşteptăm (iar) americanii?
Sau poate am uitat că nu ne iese cu aşteptatul.
Dacă am lua încă o pauză, am realiza că
acest dezastru, tot acest haos, întrega batjocură,
acest prezent care ne-aruncă în zone ce ţin de psihiatrie nu de economie
au stat (pentru a fi sau a nu fi) întro simplă ştampilă pusă cu mânuţele noastre.
Dacă am lua ultima pauză, am realiza că
bunăstarea, liniştea, libertatea şi chiar viaţa a milioane de oameni,
cu tot cu urmaşii şi urmaşii urmaşilor lor
stau din nou întrun simplu gest al câtorva mânuţe de parlamentari.
Cam aşa stă treaba în mod serios: 
pentru  mânuţele noastre cu care ne-am asigurat răul
şi pentru mânuţele lor cu care îşi asigură binele,  
nu va mai  fi de-ajuns să ridicăm degeţelul nostru mijlociu.
Acest articol a fost publicat în din PREZENTUL CONTINUU și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu