La zi, ne-am transformat cu totii in gropari, dacă tot situaţia e neagră şi tinde să devină lugubră.
După ce apele au îngropat case şi oameni, nici n-am apucat să scoatem capul pentru o gură de aer că a venit dezgroaparea morţilor (Ceauşeştii), sinucisa Mădălina Manole deşi îngropată de fapt e dezgropată, săpându-se prin trecuta-i viaţă personală şi cea actuală a rudelor şi apropiaţilor, bugetul este o groapă fără fund de vreme ce se fură de 20 de ani şi continuă, Băsescu şi guvernul Boc, groparii economiei ţării, continuă să sape o groapă din ce în ce mai adâncă ceea ce ne face nu doar să nu mai vedem luminiţa zilei dar nici măcar fundul gropii.
Fiind în criză şi mare nevoie de clienţi, economic vorbind regimul Băsescu face bine şi găseşte soluţii optime: exterminarea prin taxare, decimarea prin (continuă)schimbare, războiul psihilogic şi altele. Unora le-a destinat o groapă dar, pentru că nu putem pretinde se se ocupe chiar de toţi, restul sunt aruncaţi la groapa comună. Toate acestea cu promisiunea de „mai bine”. Desigur, promisiunea e supremă dacă ne gândim că groapa este un pas mic pe pământ dar un pas mare către Dumnezeu. Ce vrem mai adânc de-atât?
Dar şi îngropatul ăsta vine în urma unor boli ( cu sau fără „l”). Am tot auzit de societatea noastră bolnavă, de patologic, patologie, de cancerul politic etc. Singura nedumerire este vis-a-vis de faptul că politicul are cancer dar moare civicul. E de înţeles astfel că boala Lor e moartea noastră şi fiindcă întotdeauna eşti mai liniştit când ştii adevărul, putem muri liniştiţi acum că ştim.
În rest, unii îşi îngroapă ultimele speranţe, alţii se-ngroapă de vii unii pe ceilalţi, alţii sapă groapa altuia, alţii se-ngroapă în dosare, în timp ce alţii se-ngroapă în averi sau, după caz, în datorii.
Dacă o ţinem tot aşa nu vom mai spune m-am născut întro ţară ci am căzut întro groapă!
PS: Azi l-am dezgropat pe Nichita ( Nichita, noi şi Ei) şi, tot săpând, am găsit un nou cuvânt inspinaţional (înscris la „Diverse” )
REPERE ŞI ATITUDINE 