O ŢARĂ DE SPORTIVI

76% dintre români nu fac sport niciodată, conform unui studiu. Doar opt români dintr-o sută fac sport în mod regulat (eurobarometrul „Sport şi activitate fizică”, Comisia Europeană). Dar cică stăm mai bine decât bulgarii, grecii şi italienii. Normal, că nici ei nu se omoară cu munca.

Dar, uite-aşa, regulat, neregulat, bieţii români fac sport în orice condiţii: 

Constantin Popovici, campion la sărituri în apă se antrenează…fără apă  („O ladă ţine loc de trambulină şi o saltea ţine locul apei”); 

Udrea face săli de sport în sate de octogenari(răilor cu lămâie, dacă la 75 poţi face sex, nu poţi face şi nişte sport…pe lângă?) iar copiii fac sportul printre bănci din cauza lipsei de săli 

Pugilistii ceferisti fac performanta fara bani în timp ce Udrea îl aleargă pe Bute pentru vreo 2 milioane de euro doar să-i pună frunza pe chiloţi; 

Bianca Bădoi face sport în sânii goi (fostă gimnastă de performanţă, în prezent componentă a trupei Flamingo Girls);

Managerii romani fac sporturi extreme (wall-street.ro) etc.

Ce văicăreli, ce statistici dom’le? Minciuni! Manipulare! Suntem o ţară de sportivi.

Avem câteva sporturi tradiţionale pe care le practicăm în masă: şpaga(tul) pe scaune, pupincurismul, nepotismul, mersul pe burtă, statul la coadă, bârfa, mâncatul de seminţe, scuipatul de seminţe, halbere şi mici …şi mari etc.

Cine nu-şi aduce aminte de statul la coadă şi mersul cu „naşul”, pe vremea lui Ceaşcă? Nici nu aveam cum să uităm, după 1989 au fost incluse la „sporturi naţionale”, practicându-se şi astăzi („ Mersul cu „naşul”, sport national”, 2010).

În ultimii ani, de exemplu, ne-am specializat în ridicat:
– ridicatul de maşini („Ridicatul de maşini-sport naţional….în comunele cu mofturi, o s-apară firme de ridicat căruţe”-Cârcotaşii)
– ridicatul de la domiciliu („ Gigi Becali a fost ridicat de politisti de la casa sa din Pipera”-2009; „Prim-procurorul Parchetului Judecatoriei Sibiu, Florin Apostu, a fost ridicat noaptea trecuta de la domiciliul”; „Primarul comnunei Zărand, Ion Moț a fost ridicat de la domiciliu de către procurorii DNA” – 2010; „Adjunctul vamii Stamora Moravita, Darabut Florin,ridicat de la domiciliu”- 2011 etc. etc.)

Tot sport naţional este considerată şi fuga: fuga de muncă, fuga de răspundere („Sportul nostru naţional este fuga de răspundere”, Radu Furnică, preşedintele companiei Leadership Development Solutions).

Oricum, pun pariu că nu ştiţi câte sporturi naţionale avem de fapt.

Prin 2006 se practica pensionarea pe caz de boală-sport de masă, pardon de casă. Existau 830.000 de dosare ale persoanelor pensionate medical. Potrivit ministrului Muncii, Gheorghe Barbu, din cei 4,6 milioane de pensionari cati sunt in Romania, „doar 2,5 milioane sunt pensionari adevarati”, restul fiind pensionari pe caz de boala, care au iesit anticipat la pensie.

În timp ce unii se demobilizau, ceilalţi se i-mobilizau. Tot în 2006, imobiliarele deveniseră sport naţional De ce a devenit investitia imobiliara un sport naţional).

S-au adăugat:
creditul cu buletinul..sau fără ( în varianta bolnăvicioasă- creditmania, cca 2007)
insolvenţa („Începand cu 2009 insolventa a devenit un sport naţional”, Aurel Saramet, presedintele Fondului de Garantare)
contestaţionismul ( de când cu birocraţia legislativă şi neregulile de tot felul, contestaţiile au devenit un alt sport naţional; până şi Berceanu însuşi a avut ceva de zis încă din 2009 –„Contestarea licitaţiilor de achiziţii publice a devenit un sport naţional”)
neconstituţionalismul (Boc e recordmen naţional sau poate chiar mondial-merită studiat)
agropensionismul („Construcţia de agropensiuni era până nu demult un sport naţional– Alina Mureşan)
neplătismul („Neplata datoriilor este un sport naţional„- Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR, 2010)
evazionismul ( „Evaziunea fiscală e sport naţional”- Eugen Ovidiu Chirovici, consilier al Consiliului de Administraţie al BN,)
salt la faliment, fără antrenament (de prin 2010)
angajarea fără forme („Angajarea personalului fără forme legale si neplata taxelor a devenit in România un sport naţional”, Traian Băsescu, businessmagazin.ro, 2010); iaca cine vorbea! Aş adăuga la angajarea fără forme şi munca fără fond(uri).
– lansarea brandului de ţară (cu Udrea campioană naţională- „Lansarea brandurilor de tara – sport naţional în ţara lui Udrea”, 2010)

În fine, cum se vede până şi a denumi orice fenomen „sport naţional” a devenit un sport naţional.

– Adevărul titra: „Grătarul, sport naţional la români”. Dacă de Ziua Muncii facem grătar, noroc că nu avem Ziua Grătarului!

– Front News(2008) denumea casatoria sport naţional.

Pe tiparul ăsta am putea denumi şi moartea ca sport…universal.(Prea deşteaptă!)

Da’ limba de lemn e tot sport naţional sau nu se pune?

Deci, pe criterii lemnoase şi slab antrenament limbocerebral au fost trecute la sporturi naţionale(gruparea logică îmi aparţine):

grătarul/ mâncătoria („Mâncătoria la romani este sport naţional”-dintru articol pe gds.ro şi nu numai)/gargara ( „gargara e sport naţional”, nişte nea de pe un forum)

căsătoria/trântaiul („Trântaiul, sport naţional la romani”, Radio 21)/ avortul ( Contracepţia cu chiureta –sport naţional; 58% dintre românce au trecut prin cel puţin un avort )

invidia („Invidia la români: sport naţional”, spunea un dr.psihterapeut. Din câte ştiu era o boală, cu sindromul „capra vecinului” dar poate nu mă pricep eu …)/depresia („Depresia la români: sport naţional!”, articol de Florin Otrocol, trecut la Colecţia: Texte Filozofice, 2008)

privitul la tv („Privitul la tv, sport naţional pentru 90 % dintre romani”, Feminis.ro, 2009)/ lamentaţia (un blogger în 2006 dar hai că mai e valabil şi azi…şi în vecii vecilor…)/critica („Critica, sportul naţional al Romanilor!”)/datul cu parerea (chiar şi Petre Ţuţea ştia ce ştia şi spunea ce spunea)

pasatul vinei (mai nou, Păsatul vinei)/datul din coate („Datul din coate, sport naţional. Îl practici?” )

saltul cu sania în plasa de protecţie a pârtiei /driftul(sport naţional cand ninge in Romania)/volei topless (sport naţional cand nu ninge in Romania)

trecerea pe roşu („Trecerea pe roşu, sport naţional în România”-bloguri; aş mai adăuga trecerea de pietoni şi trecerea pe pietoni)/şofatul fără permis („şofatul fără permis – sport naţional”, pe tot net-ul, 2009; da, pentru că şofatul cu permis intră la sporturi extreme)/ocolitul gropilor/parcatul maşinilor pe trotuar („…este sport naţional la Cluj”, stiridecluj.ro)

furtul de cablu („Furtul de cablu telefonic, noul sport naţional”, Observator de Constanţa, 2010)/furtul din conducte/ furatul propriei căciuli („Daca furatul propriei caciuli ramane un sport popular in Romania practicat de toti, prin spirala cresterii de venituri salariale in zona …”, Morar în catavencu.ro, 2008; el însuşi înţelege ce spune sau i-a furat-o cineva?mă întreb)

Tot sporturi naţionale au fost denumite: prostia, hoţia, lenea, fraudarea bugetului, licitaţiile, achiziţiile publice, atacurile politice („Atacurile politice, sport naţional la nivel local si central …”,2008), defrişările, braconajul („Braconajul, sport naţional?”, Asociaţia Generală a vânătorilor şi pescarilor sportivi din România), laba şi pelerinajul („Sfinti, moaste si laba ca sport naţional”, floringusul.ro), pişatul în public (oriunde, oricând şi de faţă cu oricine), găurirea pereţilor cu bormaşina (ăsta i s-a năzărit, sau găurit, lui Patrasconiu), aruncatul cu piatra în geamurile trenurilor (revistanet.ro/sport), copiatul cu hands-free-ul, sexul sub 15ani, dormitul în pat cu unul dintre părinţi (un forum, 2006), cântatul colindelor („ Noul Sport National este cantatul colindelor”), datul la gioale (Ziua de Constanţa), sinuciderea, spionajul, negarea trecutului, până la restanţele la facturi ( „Întirzierea platii facturilor a devenit sport naţional printre firmele din Romania”, 2007, ziaruldeiasi.ro), cumpărăturile la hipermarket („…noul sport naţional al romanilor”, banknews.ro, 2009), ocaua mică („Ocaua mică”, sport naţional la romani…”, stirileprotv.ro, 2011), vacanţele petrecute la bulgari (hotnews.ro).

Asta se vrea adâncă: ”Ruperea din context: sport naţional jurnalistic in Romania”. Din meandrele gândirii în curs de antrenare a unui blogger zis alter-ego.

Credeţi că mai există vreo activitate, fenomen sau defect care să nu constituie sport naţional al românilor?

Dar exodul medicilor, merge? Şomajul? Ahaaaa-bloguiala! Facebookiseala! Bătutul nevestei? Înjuratul lui Băsescu? Sau poate respiratul?

Nou intrat pe listă: sinestezia („ Sinestezia, noul sport naţional al românilor”, Corneliu Manuel SARBU, Monitorul de Alba, 2010). UAT??? „Cea mai comuna forma de sinestezie este fenomenul in care literele, cuvintele sau numerele ajung sa exprime anumite culori…” Articolul continuă cu propriile pamfleto-explicaţii. Dar nu zice rău. De exemplu, şi eu dacă aud PDL văd portocaliu iar când aud cifre văd negru. Se spunea că este o boală dar de curând „psihologii si sociologii spun ca este vorba doar despre o stare, despre o formă de manifestare a individului.” Desigur, o stare indusă de sistem!

Unu peste alta, avem cu totul alte preocupări decât englezii pentru care sportul naţional este sexul în grup(cică). E drept că şi noi ne-o punem cel mai bine (unii altora) tot în grup…urile de interese. Tot cu iz sexual, şi respectiv violator-penal, adaug disciplinele sportive „Hai să-ul” (şi nu facem nimic) şi „Hei-vă-rup-ismul” practicat de putere (şi-o fac-traducere din engleză).

Nu au scăpat nici sporturile-sporturi. Tot felul de articole titrate „sport naţional” fac referire la popice, skandenberg iar alţii vor să impună Bâza ca sport naţional.

Nou-nouţ, proaspăt-prospătuţ e şahul. (Regina de pe tabla de şah a vămilor se află printre liderii sindicali/Şah! Băsescu reaşează piesele pe tablă/Deputatul Oltean – „cal”, deputatul Botis – „pion” in partida de sah Basescu-Blaga/A aparut misterioasa Regina din Scandalul Vamilor. Cine e Regele? etc.) Doamne, cât suntem de inteligenţi! Ce salt fabulos de la tradiţionalele sporturi practicate până acum de români! Ne dădu tătucu Băse o tabla de şah şi o ţară întreagă se joacă de cel puţin o săptămână. Frumos joc, de mare anvergură…

Şahul l-au inventat perşii, la noi îl practică preşii. Iar noi ne batem capul. Nu-i mult până să ne-nvăţăm şi cu ăsta. Probabil ne plac mişcările atât de mult doar pentru că stăm prea mult pe gânduri. Cu sufletul la gură urmărim fiecare mişcare şi ne concentrăm straşnic de parcă ne-ar aştepta vreun mare premiu la finalul jocului. Pionii au fost eliminaţi, caii sar de colo-colo sau îşi văd de treabă, turele fac ture(ce alceva ar putea face?), nebunii o trag pe diagonală şi publicul caută din ochi regina. Arbitrii (media) degeaba au sunat de enşpe ani clopoţelul, faptul că timpul a expirat de mult chiar nu contează. La noi, jocurile ţin câte un deceniu…din deceniu în deceniu… şi se pierd în istorie. Între timp, regele stă. Liniştit. Doar de-aia-i rege. Cu toţi eliminaţii, blocaţii, împiedicaţii…aţii…aţii, mă întreb cine-ar mai putea da şah mat la rege? Cum spuneam, peste ţâşpe ani…câteva aplauze să ne ia ochii şi-o diplomă care să ne premieze răbdarea.

ŞAH BLAT!

_________________________________________________________


Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în Ce nu intelegem. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s