Vorbim atât de mult încât nu mai poţi „inventa” de fiecare dată cuvinte şi texte. Unele lucruri pe care le-am spus sau le-am scris le reiau. Laitmotiv, accentuare…Poate înţelegere, sensibilizare…
„Trăim în ţara în care marile personalităţi au creat, au învăţat, au plecat şi au găsit sprijin şi recunoaştere în străinătate, iar acest fenomen continuă. Trăim în ţara în care talentele, inovatorii, vizionarii etc. nu îşi găsesc locul, nu îşi pot exercita rolul, ţara în care nu devin nume ci – cum le-am denumit-cazuri (cazul Busuioc, cazul Justin Capră etc.). Cazuri devin şi cei care reuşesc prin merite proprii, confirmând anormalitatea acestui fapt pentru societatea noastră.”
Cazuri devin şi cei care iau atitudine, cazuri devin şi eroii. Pentru că se lansează dezbateri, întrebări, manipulări, se excită interese şi în caz că sunt mediatizaţi(de ce?, e pe bune? dar cine e? dar dacă?) şi în cazul în care rămân nevăzuţi, ignoraţi, uitaţi. Se disecă firul în patru-se poate spune. Dar nu- nu se disecă fapta sau faptul ci, deseori, se disecă omul în patru.
Nu am scris până acum despre învăţătoarea Cristiana Anghel aflată în a 63 zi de grevă a foamei. Am aşteptat. Am aşteptat fără să sper şi au sosit implacabile acelaşi gen de confirmări. Cristiana Anghel nu este o eroină, nu este un cetăţean care a luat atitudine, nu este un exemplu etc. ci a devenit, cum spuneam, un caz.
Ce sunt cazurile, ce este un caz? Tocmai, este ceva pe marginea căruia discuţi, dezbaţi, te dai cu părerea, eventual îţi exprimi adeziunea(sau nu) la ideea, principiul care îl conţine sau pentru cauza a cărui efect este.
Un caz nu poate fi urmat , în general din cazuri nu se învaţă sau, altfel spus, nu din cazuri sau prin cazuri ajungi la înţelegere, dezvoltare sau deschidere spirituală, civică etc. Pentru că la aşa ceva se ajunge prin oameni, prin personalităţi, prin lideri-dacă sunt consideraţi ca atare. Se ajunge prin înţelegerea şi recunoaşterea importanţei faptelor , prin înţelegerea obiectivă a demersului şi prin capacitatea de a extrage utilitatea acestuia, de a profita(în sensul bun) de respectivul demers.
De aceea, mă abţin cu greu să exclam INCREDIBIL! Dar nu o fac pentru că, aşa cum am arătat mai sus, nu s-a înţeles nimic iar demersul Cristianei Anghel nu foloseşte la nimic.
Este doar un caz, iar cazurile scot la suprafaţă spectrul de culori al societăţii, amestecându-le întrun spaţiu comun şi o anume dimensiune limitată de timp, astfel încât se zugrăveşte sub ochii noştrii tabloul unei naţii. Tabloul e general, dar ne regăsim în acest tablou, ori unii ori alţii, ca întro oglindă.
În general în mass-media, pe mai multe site-uri predomină mesajul de renunţare(la grevă), formule de genul „nu merită”, „nu are rost” sau întrebarea „are rost?”, „va folosi la ceva?” etc.
Astfel, iese la suprafaţă întreaga noastră apatie, întreaga noastră lipsă de încredere, dezarmarea în faţa oricărei iniţiative sau atitudini a căror efecte nule au fost probate şi exersate în zeci de ani. De fapt, iese la suprafaţă întreaga noastră lipsă de înţelegere, de educaţie civică şi de educaţie în general, de cultură chiar, lipsa de cunoaştere a propriilor drepturi şi răspunderi, lipsa noastră de practică în apărarea propriilor drepturi. Găsiţi exemple (I)la final.
Urmează neîncrederea, şi ies la suprafaţă scenariile, bănuiala existenţei unor oameni sau structuri din umbră, frica oamenilor de jocuri şi dedesubturi, suspiciunea unori interese personale (vizibilitate, funcţii, poziţie etc.) şi chiar presupunerea că greva foamei nu este reală. (Extrase: „Dupa 43 de zile de nemancare un om trebuie sa arate groaznic si sa nici nu poata conversa!”; „Daca asta nu a mancat nimic de 43 de zile eu sunt Michael Jackson + Elvis Presley +..”; „M-AM REFERIT LA MOTIVUL GREVEI- CAND FACI O GREVA A FOAMEI TREBUIE SA URMARESTI CEVA DAR IN NICI UN CAZ NU O FUNCTIE SAU BANI,… EU O RESPECT DAR NUMAI IN CAZUL IN CARE NU URMARESTE FUNCTII, MI SE PARE IMORAL. ACOLO SUNT PARTIDE IN UMBRA, LA FEL CA-N 89.”; „Noi speram ca nu faceti greva pt a primi ulterior vreo functie prin sindicat sau vreun partid!” etc.)
Apoi, culorile închise, dure, care de obicei acoperă restul nuanţelor. Ies la suprafaţă neghiobia,mitocănia, răutatea. Găsiţi câteva mostre incredibile la final(II). Se adaugă un preşedinte de ţară care „nu ştie nimic” şi demnitari care „nu sunt de acord”, care vor discuţii, soluţii şi care,oricum şi în general, nu sunt de acord cu nimeni în afara propriei persoane (deci vor, dar vor ca ei).
Urmează adeziuni pastelate, adică moi. Spui pastel şi îţi inspiră ceva frumos, diafan, dar nepăsarea, neînţelegerea, nerecunoaşterea nu au nimic furmos. Aşadar solidarizări palide. Pe bloguri lumea se solidarizează cu vorba, prin oraş lumea se solidarizează cu pixul – s-au strâns semnături, în ultimele zile lumea se solidarizează cu banderole etc.
De la intrarea Cristinei Anghel în greva foamei : (24 sept.)mii de politisti au ieşit în stradă, intr-un protest neautorizat, strigând lozinci memorabile anti Băsescu- niciun cuvânt despre Cristiana Anghel; (13 oct.)protest spontan şi inedit al angajaţilor Ministerului de Finanţe şi ai ANAF, chiar în cadrul ministerului, precum şi la Direcţiile Finanţelor din teritoriu, mare vâlvă şi noapte albă – niciun cuvânt despre Cristiana Anghel; (14-15 oct.)profesori, tineri şi chiar elevi au protestat la Ministerul Educaţiei, se cer salarii, demisii, legi – niciun cuvânt despre Cristiana Anghel; (25 oct.)Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Retragere şi în Rezervă (SCMD), circa 1.500 de cadre militare în rezervă, au manifestat în faţa Palatului Cotroceni, a Curţii Constituţionale, a Ministerul de Interne-niciun cuvânt despre Cristiana Anghel etc.
În tot acest timp marile sindicate, liderii lor, nu au făcut gesturi sau acţiuni concrete de solidarizare cu demersul Cristianei Anghel.
În tot acest timp tot felul de organizaţii, existente dar nevăzute, nu au făcut niciun gest sau acţiune concretă de solidarizare cu demersul Cristianei Anghel.
În tot acest timp politicienii nu au făcut niciun gest sau acţiune concretă de soluţionare, sau de reevaluare a deciziei Cristianei Anghel.
Am menţionat doar câteva exemple. Scopul? Pentru a ne aminti, pentru a observa, pentru a înţelege. Pentru a vedea cum, oricât de gravă ar fi situaţia şi oricât de depăşite limitele, fiecare e cu-a lui, iar unirea reprezintă doar chestia aia istorică pe care o sărbătorim anual. Pentru a înţelege că, lăsând deoparte, sufletul, metaforele, idealurile, utopiile şi orice patetisme, întro situaţie precum aceasta în care ne aflăm, în acest stadiu, măcar pentru eficienţă toţi aceştia puteau să „profite” de imaginea, de gestul, de impulsul dat de învăţătoarea Anghel.
Pentru a înţelege mesajul implicit pe care Cristiana Anghel nu l-a dat explicit. Ceea ce pare un gest de sensibilizare a puterii şi clasei politice este de fapt gestul de sensibilizare al societăţii civile. Cum poţi pretinde sau cum te poţi aştepta la sensibilitate de la Băsescu şi acoliţii săi, sau de la nişte incompetenţi îmbuibaţi şi ţinuţi în frîu prin interese şi trecuturi şantajabile, insensibili faţă de orice om şi faţă de oricare dintre interesele naţionale?
Dar tocmai, toţi ştim asta, „se ştie”. Atunci, care este semnificaţia sau urmarea acestui fapt? În mod evident, singurii care putea fi sensibilizaţi erau cetăţenii, colegii, societatea civilă şi toţi cei „contra”. Iar aceştia au fost la fel de insensibili ca şi aceia pe care-i contestă şi detestă.
De aceea şi cei care s-au raliat atitudinii, hotărât şi concret(Dorina Lupse din Arad, Viorica Ioniţe din Fălticeni, alţi 180 de dascăli din Braşov care ar dori să recurgă la greva foamei etc.), vor avea aceeaşi soartă.
Ce ar fi trebui făcut? Ce trebuia făcut!
Maxim în a 15-a zi de grevă a foamei, toate şcolile din ţară, în fiecare clasă, trebuiau să aibă expusă fotografia dnei Anghel-ocazie cu care şi copii ar fi învăţat pe viu ce înseamnă atitudine, apărarea drepturilor, sau la ce duce pierderea drepturilor.
Maxim în a 20-a zi de grevă a foamei trebuia declanşată greva generală.
Maxim în a 30-a zi de grevă a foamei toate sindicatele trebuiau să fie în stradă cu portretul profesoarei, solicitând salvarea unei vieţi, mai importantă în definitiv decât salariul. Tocmai acesta este mesajul unui asemenea demers.
Când Băsescu declara că nu ştie, toată opoziţia trebuia să poarte în parlament pe piept fotografia Cristianei Anghel, astfel încât Băsescu şi PDL-iştii s-o ştie. Pentru că nu pe ea, ca persoană, trebuie să o aibă în faţă, ci un simbol al disperării la care au adus milioane de oameni.
Să vedem, mâine la marea manifestaţie cineva se va gândi, va striga, va scanda numele Cristianei Anghel, sau vor sta cu frica, sau cu grija ca nu cumva să i se facă imagine, rating, ca nu cumva să i se confere prea mare importanţă? Grija noastră sau a unora ca nu cumva să fie vreunul dintre noi mai cu moţ va fi mai importantă decât grija pentru ziua de mâine?
Dar după moţiune, în caz că nu.., să vedem, vom jubila alături de direct interesaţi ,unii că a renunţat până la urmă şi alţii că au avut dreptate că nu se poate face nimic?
O vom uita pe-acolo prin spital, urmărind ştirile despre…?
Sau vom continua? Vom continua să ce? Să vorbim, să scriem pe blog, să nu ne băgăm, să plecăm fiecare la casa lui?
Sau vom aştepta să vedem…dacă e cazul!
________________
I.Am extras câteva exemple(blog ARCADIA, Antena3, special dedicat) :
3. Dolores | 26 Octombrie 2010 01:04
Va inteleg perfect, dar va rog opriti acest sacrificiu! Eu sunt genul de persoana enervant de corecta, care lupta pentru diverse cauze, … dar sunt si genul de persoana care atunci cand vede ca se lupta cu morile de vant, se opreste. A persista intr-o actiune pentru un scop nobil este de admirat, dar nu si cand …. Sincer, credeti ca merita? Va raspund eu: NU. ….. Asa ca, va implor sa va ganditi bine…in miezul zilei e prea devreme pentru apus…
4. parablue | 26 Octombrie 2010 01:00
Distinsă doamna CRISTINA ANGHEL, fapt fără precedent, cadrele militare in rezerva si in retragere din garmizoana Caracal au ” sarbatorit” 25-ul OCTOMBRIE , ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI , protestand împotriva tuturor nedreptatilor la care suntem supuși precum și împotriva celor care au calcat in picioare demnitatea tuturor categoriilor socio- profesionale …Asigurându-vă că …, va rugam sa incetati GREVA FOAMEI! Onoare din partea noastră, col.(r) Enache Constantin Fie ca bunul Dumnezeu să vă ocrotească și să vă dea puterea să renunțați la această acțiune ! Comunitatea caracaleană mai are nevoie de Dumneavoastră !
7. Preda42 | 25 Octombrie 2010 20:52
Doamna Anghel,sunt profesoara la un liceu din Caransebes, …sunt de acord cu gestul dumneavoastra,dar cred ca este suficient sacrificiul pe care l-ati facut. Nu stiu daca sacrificiul acesta are un final reusit,de aceea v-as ruga insistent sa incetati greva foamei.Oricum multi profesori solidarizeaza cu gestul dumneavoastra,dar ….Va doresc …
8. Vasi | 25 Octombrie 2010 20:30
Am avut un coleg de serviciu care, la 17 ani, a fost condamnat la munca silnica la canal, pentru ca a avut indrazneala sa intrebe de ce locurile la facultate erau repartizate 80% pentru fii de muncitori si de tarani si numai 20% pentru fii de intelectuali. ….. De ce le usurati munca(nu cunosc ei notiunea, dar nu gasesc altceva ). Haita asta nesatula de fapt asa ne vrea: morti….. Scumpa Doamna profesor sunt vremuri de mucenicie, ne ataca din toate directiile…. Imi doresc din toata inima sa puteti reveni asupra acestei forme de protest. ..Cutot respectul Vasilica.
9. ana5 | 25 Octombrie 2010 20:06
Stimata doamna Anghel, va apreciez foarte mult gestul si va admir ca nu va lasati nici dupa atatea zile de greva.Cu tot efortul depus de dv se pare ca „stimatii” domni de la guvernare nu baga in seama gestul dv., ba chiar mai mult presedintele sustine ca nu a auzit de dv.Credeti ca merita sa va riscati viata, sanatatea (mai ales ca azi va-ti imbolnavit de viroza) pentru niste oameni care se fac ca ploua?…Va urez multa sanatate, inca o data va zic ca va admir gestul si va sustin, dar oare va avea consecinte pozitive?
12. cornel61 | 25 Octombrie 2010 19:33
D.nă, VĂ ROG,renunţaţi la această formă de protest! EU AM ÎNŢELES,EI NU! Se va găsi o soluţie pt. EDUCAŢIE, astfel încât…
21. traianasanat | 25 Octombrie 2010 01:12
Doamna te rog frumos renunta , cat nu e inca prea tarziu, la greva foamei!!! Si eu le-am spus copiilor mei ca VREAU SA FAC GRTEVA FOAMEI, INAINTE DE A HOTARA DUMNEAVOASTRA SA FACETI GREVA!!! Dupa doi ani si 1/2 de ani de procese mi-am dat seama ca STATUL ROMAN E UN STAT MAFIOT DE JOASA SPETA, CONDUS, ACTUALMENTE, …
23. iocan | 24 Octombrie 2010 22:02
stimata DOAMNA!atunci cand eram de varsta fiicei mele,invatatoarea ne spunea niste povesti minunate cu privire la intelepciunea,toleranta si ..demnitatea romanilor!!!ne mai spunea de asemenea ca intotdeauna cel mai destept cedeaza!!eu personal nu va cer sa cedati in fata nedreptatii… si mai mare curaj ar fi sa RENUNTATI LA GREVA FOAMEI!!…
II. Şi aici, comentarii INCREDIBILE (site Antena 3 şi alte bloguri)
REPERE ŞI ATITUDINE 