V.A.P.

Mulţi sunt numiţi VIP, mulţi chiar se cred VIP, foarte putini sunt întradevăr importanţi. Şi mai puţini dau oamenilor în general și societăţii ceva bun, pozitiv, valoros. Și, în sfârșit, extrem de puţini luptă pentru a face asta, rupând cercul de fier al exclusivităţii propriilor interese.

Pentru că, fără prea multe explicaţii, o numim VIP pe Nadia (a lu’ Comăneci) şi o numim VIP pe Bianca lu’ Bote.

Pentru că avem nevoie de altceva:

V.A.P.  = Very Authentic Person                                                                                                                                                                                                                                                                                                             

Aici veţi găsi repere pentru a putea aprecia valoarea, valorile, indiferent de domeniul în care se manifestă.

Aici veţi găsi atitudini care permit valorilor, principiilor, să se manifeste sau măcar să existe.

Aici veţi gasi oameni autentici, români care aduc valoare societăţii.

__________________________________________________________

REPERE

• Economie-Finanţe – ilie şerbănescu
• Medicină- raed arafat
• Cercetători/inventatori – raluca ioana van-staden
• Sport - gaby szabo
• Politică - dan voiculescu
• COPII
• PERSONALITĂȚI – români care au schimbat lumea

____________________________________________________________

FELICITĂRI

…un exerciţiu de recunoaştere. Cine şi de ce merită felicitat.

__________________________________________________

CONSIDERAȚII

Mai jos, câteva  referiri la criteriile care au stat la baza selecției persoanelor nominalizate:

PROFESIONIŞTI

Nu putem vorbi despre un profesionist fără a vorbi despre omul care exercită acea profesie.

Pentru a simplifica, ce s-ar întâmpla dacă un bun trăgător de tir, în baza cunoştinţelor şi a propriei experienţe, în loc să exprime opinii pertinente despre sport, despre activitatea sa, ar difuza informaţii sau argumente direcţionate pentru a sprijini un anumit producător(de arme)? Ce s-ar întâmpla dacă un bun trăgător de tir pe lângă achizitionarea  armelor  necesare  pentru  practicarea sportului ar face trafic de arme? Ce s-ar întâmpla dacă un bun trăgător de tir nu ar trage la ţintă ci ar trage în oameni?  Sunt domenii şi sunt momente în care importanţa dintre X-profesionistul şi X-omul face diferenţa între trăgător de tir şi criminal sau traficant. Sunt domenii şi sunt momente în care manipularea, renunţarea la principii şi trădarea adevărului, teoriilor şi practicilor propriei profesii în favoarea propriului interes (ori a unui grup de interese) pot afecta sau afectează viaţa unor întregi categorii sociale ori chiar a societăţii însăşi. „Profesioniştii” României de azi sunt în această situaţie. „Politicienii” României de azi sunt în această situaţie. Din sportivi  (mai buni sau mai  puţin buni) s-au transformat în traficanţi (corupţie pe toate planurile, în toate domeniile) şi recent în criminali (iresponsabili, total nepăsători faţă de orice tip de efecte şi orice tip de consecinţe ).

RECUNOAŞTERE şi DIFERENŢIERE

Întrun fel sau altul, este imposibil să nu remarci calităţile, talentul, capacităţile, potenţialul unei persoane. Şi totuși, întotdeauna noi descoperim prea târziu sau deloc, recunoaştem întotdeauna în urma altora (de obicei străini, care apreciază valoarea indiferent de unde provine), venim întotdeauna la masa pusă şi apoi ne împăunăm cu nume de români pentru care nu am facut aproape nimic.

Ca o recunoaştere şi diferenţiere a importanţei dar şi a eforturilor şi contribuţiei personale aduse oamenilor, societăţii în general, în acest spaţiu (D.O.C.) înadins creeat ,  V.A.P.-urile se vor găsi alături şi pe acelaşi «piedestal » cu personalităţi asemenea lor şi nu cu alte «VIP »-uri pe care soarta (şi sistemul)  le-a adus vremelnic întrun plan comun.

POLITICIENI  

Am pornit de la premisa că în lume, și cu atât mai mult în România,  reper in politică  nu poate fi o persoană liberă sau eliberată de interese personale , nu poate fi o persoană neprihănită şi nici total sau parţial deconectată de relaţii, conjuncturi, trend-uri, decizii sau impuneri trecute, prezente, viitoare, naţionale şi internaţionale. Am luat în consideraţie și necesitatea esenţială, imperativă, de a stabili repere indiferent de condiţiile şi sistemul în care funcţionează o societate, astfel încât să fie permisă compararea şi alegerea conştientă.

Pentru cei cu stomac sensibil care nu pot înghiţi în siguranţă nominalizările DOC, recomand să ia înainte un pansament gastric.

 PERSONALITĂȚI

Ştiu. E plină lumea de enciclopedii, netclopedii, pedii… edii.
De parcă nu ştim toţi cine-i Nadia, Brâncuşi sau Enescu…sau Eminescu – s-ar putea spune.
Ce sunt azi personalităţile?
Este un atribut pe care-l asociem, ca şi cel de VIP, oricăror persoane cunoscute despre care unii spun că…şi pe care noi îi credem pe cuvânt.
Azi, când maşinăria „sistemului” se pune în mişcare, nimic nu scapă, nici morţii. Putem spune (acum) că sunt personalităţi care au avut şansa de a se împrieteni cu posteritatea doar datorită norocului de a fi aparţinut altor vremuri ori altor sisteme (sociale, de valori etc.).
Azi, în mod ciudat(?) a fi sau nu o personalitate a început să ţină de modă, trend sau…fiţe. Întro eră a fotbalului, o nadie nu ar mai fi Nadia.  Acum, fotbaliştii se nasc direct stele (motiv pentru care se nasc şi sisteme planetare de neveste de fotbalişti).
Azi, cel puţin în România, în era comunicării şi a informaţiei, personalităţi la fel de valoroase cu cele trecute sunt limitate ca recunoaştere (şi cunoaştere) la segmente mici de public, în funcţie de trendul pieţei.
În prezent, se pare că toţi trebuie să ne cânte ca să-i băgăm în seamă, fiind motivul probabil pentru care până şi filosofi, oameni de cultură, chiar şi oameni de ştiinţă au început să dea reprezentanţii, să facă spectacol. Poate fi ok aşa, e doar o observaţie.
Ce sunt pentru noi personalităţile?
Acele nume de persoane pe care le rostim atunci când vrem să ne dăm mari că ştim sau acele nume pentru care suntem făcuţi proşti că nu le ştim.
Eminescu. Aaa, Eminescu…! Dom´le, mare poet, mare poet… /-Bine da´ cine era? /-Mare poet, păi poetul neamului, Luceafărul poeziei româneşti… /-Da bine, şi de ce e aşa mare, ce-a făcut, ce-a scris?
Ăia mai dăştepţi vor avea întotdeuna la-ndegură următoarele versuri, rostite cu emfază: „Cobori în jos luceafăr blând/Alunecând pe-o rază…”, „Tu eşti Mircea?/ Da-mpărate…”
Şi aici se rupe filmul.
Urmează şi seria de personalităţi încadrate în categoria mai doctului „cel care…” sau mai popularului „ăla de-a…”: ăla de-a inventat insulina, ăla de-a inventat motorul cu reacţie, ăla de-a, ăla de-a. În orice caz, mai cu greutate şi aproape cu indulgenţă şi despre ei se va rosti îndeajuns de grav „mare om”, „mare inventator”, „geniu”…
Legat de aceste nume, despre care în final nu prea ştim nimic, înţelegem prea puţin şi nici nu ne interesează, românii se împart în două mari categorii: aceia care nu le pomenesc deloc, pe de o parte, şi intelectualii, patrioţii, împătimiţii de istorie şi orgolioşii de a fi români pe de altă parte. Cei din urmă vor rosti aceste nume de câte ori pot, cu patimă sau patos, cu presupusă deplină înţelegere şi cunoaştere şi, mai ales, cu acel ton specific din care să-nţeleagă tot ignorantul cât e de prost.
Desigur, mai există şi o a treia categorie, un procent neînsemnat de ordinul „0,”, o categorie infimă din care fac parte cei care chiar înţeleg, chiar ştiu, chiar apreciază, chiar se bucură, chiar se îmbogăţesc, chiar se împlinesc şi chiar învaţă din ceea ce diversele personalităţi ne dau, ne-au dat sau ne-au lăsat.
În onoarea acestei ultime categorii şi din dorinţa de a pune virgula după cel puţin o unitate (la procentul care îl reprezintă), aici nu veţi găsi doar nume.